Bine ați venit la
”Dr. Dan Andrei Popescu și Maria Diana Godorogea”
Am luat ființă pornind de la premisa că în lumea globalismului contemporan
cunoașterea aprofundată a dreptului comparat constituie o condiție sine qua non a consilierii
reale a părților implicate în raporturi juridice, naționale sau transfrontaliere.
Rolul și misiunea notarului modern este, în primul rând, aceea de a sluji interesele legitime ale “creatorilor de situații juridice”, conferind, în același timp, predictibilitate și siguranță în circuitul privat național și transfrontalier.
Credem într-un notar deschis, acel notar care privește mai întâi în ochii și în sufletul persoanei care i-a călcat pragul, care încearcă să-l consilieze pe tărâmul vast și complicat al dreptului național și internațional privat, oferindu-i șansa de integrare juridică.
Suntem dinamici, mobili, dar ancorați într-o tradiție pe care o preluăm și o prețuim.
În fața lui se înfățișează doua lumi: lumea celor care nu au timp, care veșnic se grăbesc, care nu dau importantă rigorilor și pedanteriilor actului, care vor adesea să impună notarul (“notarul lor”) și lumea celor “de modă veche”, care vor să cunoască în detaliu tot ceea dobândesc și tot ceea ce își asumă, care vor să citească “în fotoliu”, fără grabă, actul. Două mentalități diferite, care nu trebuie judecate, ci doar puse în echilibru. A fi conștiincios și temeinic nu înseamnă a fi învechit; după cum a încerca să-ți “porționezi” corect timpul, astfel încât să reușești să-ti împlinești toate îndatoririle și sarcinile zilnice nu înseamnă să fii superficial.
Dreptul trebuie să reprezinte o îmbinare echilibrată între tradiție și inovație, o alcătuire armonioasă de vechi și nou,
o împletire între tot ceea ce trebuie menținut și nu este perisabil, între ceea ce reprezintă semper, adică “focul tradiției”, pe de o parte, și ceea ce exprimă preocupările și tendințele ce definesc modernitatea, reflectată în stadiul actual de evoluție a societății, acel novum care să permită trăirea contemporană a vechiului, pe de altă parte. “Semper” și “novum” devin astfel parte integrantă și inseparabilă a modernității prezentului, “semper” legitimându-l pe “novum”, iar acesta din urmă menținându-l în actualitate pe primul, îl conciliază cu modernitatea și îi redă astfel speranța de viață. Eternitatea lui “semper” nu poate fi concepută fără aportul și contribuția lui “novum” (lui fiecare “novum” din fiecare prezent ce se succede pe axa timpului terestru). Astfel, creația dreptului nu poate fi considerată niciodată o operă încheiată, o operă definitivă, dreptul formându-se continuu, devenind odată cu lumea pe care o codifică, dar al cărei produs, în același timp, este. Obiectul legiferării devine, într-un anume sens, și subiectul acesteia. Cu trecerea timpului, substanța vechii creații trebuie pusă în acord cu specificitățile și principiile de viață ale noii lumi, iar acest proces este unul de modificare și adaptare creatoare, fiind, în același timp, și unul de creație. În felul acesta, creatorul de azi, respirând prezentul, se întoarce spre “trecutul facerii”, încercând să deslușească rațiunea și spiritul vechii codificări care a ajuns la poarta prezentului, punându-l în acord cu utilitatea modernității lui.
Notarul este istorie și prezent, tradiție și actualitate în același timp. Este garantul stabilității și securității circuitului privat, oferind consiliere detașată, încredere și siguranță, atât părților actului instrumentat, cât și “celor din afară” (terților), care, la rândul lor, își pun toată încrederea în validitatea actului din care izvorăsc drepturile dobândite și obligațiile asumate.
Stiloul său nu atinge foia înscrisului decât după ce acesta a ajuns “în forma perfectă” și toate părțile au consimțit și iscălit în cunoștință de cauză. Semnătura sa dă consistență și valoare juridică actului, conferindu-i amprenta certitudinii existentei, a unicității și a eficienței efectelor făgăduite. Este acea clipă finală când scrâșnetul stiloului zgârie apăsat coala de hârtie încredințând-o istoriei, sigilând voințele astfel cum ele au fost exprimate și înveșmântate în acel moment. Apoi totul se liniștește. Faza creației s-a încheiat. Nu mai este nimic de spus în plus. Totul a fost lămurit (sau ar fi trebuit!). Este un moment care devine sacru. Este acea clipă în care părțile privesc înscrisul semnat, fără a mai rosti cuvinte; acea clipă în care orga intervine brusc și energic, la fel ca în Simfonia a 3-a, finale, a lui Camile Saint Saens, reducând la tăcere toate celelalte instrumente. Moare tot, ca să renască altfel… Voințele părților au fost deja puse în conjuncție: actul a fost încheiat. Efectele lui încep de acum să se propage în timpul ce va urma.
Notarul nu este un scriitor de literatură, pentru că scrierea lui nu este “rezultatul unei mâncărimi a spiritului pe care o linişteşti scărpinând hârtia, fără să mai ţii seama în vreun fel de consecinţe” (Dennis de Rougemont, Partea diavolului, Humanitas, 2006, p. 8-9). Notarul este, dimpotrivă, un creator de situații juridice conștient și pe deplin asumate de cei care le dau naștere, un regizor al efectelor juridice plănuite.
În prezența tuturor, stiloul notarului alunecă aspru pe coala angajamentelor promise, făcând ca ele să dobândească efecte juridice, legându-i astfel pe semnatari (vinculum iuris). Semnătura închide astfel toate frazele dreptului, forma și apăsarea ei rămânând singura discreție ce-i este permisă.
Ce ne propunem, deci?
Să ne împlinim vocația, adăugându-ne timpului pe care Dumnezeu ni l-a oferit, servind pe toți cei ce ne solicită ajutor și consiliere juridică, slujind cu demnitate și devotament, profesionalism și imparțialitate profesia de notar public.
Să transpunem voința legii, respectând limbajul și sacralitatea conceptelor dreptului, ținând, în același timp, seama de țesătura circumstanțelor particularului fiecărei spețe. A fi în particular înseamnă a respecta voința și interesele celor ce intenționează să se lege juridic, proiectând efectele viitoare ale actelor în funcție de aceste interese.
Să punem în acord calitatea de “duhovnic” al părților actului cu cea de “gardian” al circuitului privat național și european în ansamblul său.
Să arătăm că adesea dreptul este dincolo de literitatea textului legii, că spiritul său nu este totdeauna expresia pozitivismului juridic. Cum spunea marele romanist, Profesor Okko Behrends, spiritul profund al dreptului este în afara pozitivismului juridic. Pentru că acest spirit se găsește într-un raport de anterioritate cu legea pozitivă, îi este superior și supraordonat. Un bun jurist este acela care este mereu călăuzit și fidel acestui spirit profund, care s-a născut la Roma. El îl percepe imediat și îl ascultă. Nu este un simplu scormonitor al textelor legii seculare, ci un ajustant al acestora. Va corecta subtil litera legii, redându-i menirea și sufletul, făcând din ea, aidoma lui Savigny, „dreptul roman actual”.
Să convingem că a fi înseamnă a fi întabulat (înregistrat)! Protecția drepturilor dobândite (și adesea chiar ființa lor) presupune diligența aducerii lor la cunoștință publică prin înscrierea (înregistrarea) în registrele de publicitate prevăzute de lege, în scopul de a fi făcute opozabile terților (ius civile vigilantibum scriptum est). Notarul public are un rol cheie în această privință, revenindu-i misiunea de a convinge părțile, precum și toți cei ce-i cer sfatul, că pentru a se bucura de efectele situațiilor juridice create, acestea trebuie aduse la cunoștință publică prin mijloacele prevăzute de lege. În felul acesta, notarul devine un instrument eficace al educației juridice într-o lume a postmodernismului caracterizată prin tendința de flexibilitate a construcțiilor juridice și adaptarea “părților fixe” la interesele circulatorii ale participanților la viața privată internațională.
În concluzie, suntem parte a unui trecut care a validat mereu menirea și scopul acestei instituții, dar și a unui prezent care o dorește în aceeași paradigmă, dar atentă la realitățile lumii noi. Aceeași esență, însă o instituie mai flexibilă, mai eficientă, mai conectată la funcțiunile circuitului privat modern, național și transfrontalier în egală măsură.
Notarul sfătuitor, parte a unei tradiții milenare, este prezent și astăzi, punând îndelungata sa tradiție în slujba “noului” lumii noi. Tehnica consilierii juridice, cea a redactării neechivoce a frazelor actului, a explicării consecințelor juridice ale clauzelor, rigoarea, echidistanța și imparțialitatea, atenția încadrărilor și adaptărilor juridice (acolo unde se impun), disponibilitatea, îndeplinirea scrupuloasă a obligațiilor de înregistrare, unită cu responsabilitatea pentru siguranța circuitului privat – sunt, toate, parte a acestei îndelungate tradiții care respiră și aerul prezentului:
“Tantum ergo Sacramentum
Veneremur cernui:
Et antiquum documentum
Novo cedat ritui:
Præstet fides supplementum
Sensuum defectui.
Genitori, Genitoque
Laus et iubilatio,
Salus, honor, virtus quoque
Sit et benedictio:
Procedenti ab utroque
Compar sit laudatio”
(Sf. Toma d’Aquino)
Cunoaște notarii
Dr. Popescu Dan Andrei - Notar Public
Godorogea Maria Diana - Notar Public
Avem mereu grijă de clienții noștri și de problemele lor
Indiferent dacă este vorba despre achiziționarea de bunuri imobiliare, redactarea testamentului sau pregătirea unui convenții matrimoniale, avem mereu clienții în grijă.
Pentru clienții noștri, dezvoltăm la cele mai înalte standarde profesioanale, soluții personalizate, creăm proiecte pentru cele mai sofisticate și complexe contracte, bazate pe o aprofundată cunoaștere a dreptului și a practicii atât din perspectiva procedurilor necontencioase notariale, cât și din perspectivă contencioasă, prin oferirea către clienți de explicații judicioase cu privire la consecințele soluției juridice alese astfel încât să se evite litigiile dintre părți.
Clienții noștri internaționali pot beneficia de serviciile noastre în limbile engleză, maghiară și germană.